Bowman, Modernizarea supravegherii după Silicon Valley Bank

14 octombrie 2026

Modernizarea supravegherii după Silicon Valley Bank

Vicepreședinta pentru supraveghere Michelle W. Bowman

La Bangkok Economic Festival, Reinventing Bretton Woods Committee, Bangkok, Thailanda

• Distribuie

Urmăriți în direct

Vă mulțumesc pentru invitația de a mă alătura dumneavoastră astăzi. Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră pentru a discuta despre cum ne asigurăm că sistemul financiar global este pregătit să se adapteze la mediul economic în schimbare.¹ Ritmul schimbării a fost alert. Sistemul nostru financiar evoluează rapid. Prin urmare, este important să ne revizuim periodic cadrele de reglementare și de supraveghere, pentru a analiza cum putem ține cel mai bine pasul cu această evoluție.

Astăzi voi discuta trei aspecte conexe ale modernizării supravegherii. În primul rând, voi descrie câteva lecții desprinse dintr-o evaluare independentă, publicată recent, a falimentului Silicon Valley Bank (SVB), privind importanța acțiunii de supraveghere la timp. În al doilea rând, voi discuta despre modul în care Rezerva Federală își consolidează eficacitatea supravegherii, astfel încât autoritatea decizională să fie clară, iar examinatorii să fie mai responsabili pentru a acționa la timp. Și, în al treilea rând, voi descrie modul în care modernizarea poate îmbunătăți activitatea de supraveghere în întreaga lume, inclusiv sub îndrumarea organismelor de standardizare precum Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) și Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB).

Evaluarea independentă a Silicon Valley Bank
Falimentul SVB din 2023 este un studiu de caz cu lecții esențiale pentru supraveghetorii bancari din țară și din străinătate. Deși rapoartele anterioare despre SVB au oferit informații importante, ele au fost elaborate în regim de urgență, cu un domeniu de aplicare limitat, și nu au abordat în mod cuprinzător date importante legate de faliment. Drept urmare, aceste rapoarte au fost incomplete și au perpetuat o serie de concluzii nefiabile. De aceea, la începutul acestui an, am comandat o evaluare independentă a falimentului băncii și a supravegherii aferente exercitate de Rezerva Federală. Evaluarea acoperă lacunele anterioare și corectează impresii greșite importante privind falimentul SVB. Constatările sale preliminare confirmă critici dificile, dar importante, privind eșecurile Sistemului Rezervei Federale de a acționa la timp și de a comunica SVB îndrumări aplicabile în practică.

O constatare centrală este aceea că supraveghetorii dispuneau de informații despre vulnerabilitățile majore ale SVB cu multe luni înainte de faliment, dar nu le-au folosit în mod corespunzător. Examinatorii din prima linie, specialiștii în risc și monitorizare, precum și personalul Băncii Rezervei Federale și al Consiliului cunoșteau expunerea SVB la riscul de rată a dobânzii și la riscul de lichiditate cu cel puțin nouă luni întregi înainte ca Federal Deposit Insurance Corporation să preia banca în administrare specială. Evaluarea concluzionează că incertitudinea de lungă durată privind autoritatea decizională și lipsa unei responsabilități clare au împiedicat luarea deciziilor la timp.

Evaluarea preliminară corectează, de asemenea, caracterizarea eronată anterioară potrivit căreia rețelele sociale ar fi fost de vină pentru retragerile masive de la SVB și că eșecul Fed de a acționa ar fi fost cauzat de ajustarea proporțională prevăzută de lege sau de modificările de reglementare.² În schimb, raportul indică problemele de lungă durată legate de responsabilitatea și de procesul decizional în supraveghere drept cei mai importanți factori care au contribuit la neemiterea la timp a unor măsuri de aplicare critice legate de riscurile esențiale.

Imperativul acțiunii la timp
Deși deciziile de supraveghere trebuie să se bazeze pe dovezi, pe autoritate legală și pe judecată, impactul deciziilor de supraveghere este eficace numai dacă acestea sunt transmise la timp. Atunci când supraveghetorii semnalează vulnerabilitățile pe măsură ce apar, băncile au mai multe opțiuni și mai multă flexibilitate pentru a corecta cursul. În momentul în care apare o slăbiciune, o bancă poate adesea să își reducă treptat expunerea, să își consolideze poziția de lichiditate, să își îmbunătățească planificarea pentru situații neprevăzute sau să atragă capital în condiții normale de piață.

Dar acolo unde supraveghetorii amână permanent comunicarea sau acțiunea — așteptând în continuu dovezi suplimentare, mai multe acorduri sau încă o ședință de comitet — supravegherea se împotmolește și își pierde eficacitatea. Acțiunea promptă și eficientă este esențială pentru rezultate de supraveghere reușite.

Evaluarea arată că atenția supraveghetorilor la SVB s-a concentrat adesea pe proces, procedură, guvernanță și controale, mai degrabă decât pe atenuarea expunerilor subiacente la rata dobânzii și la lichiditate. SVB a avut 54 de aspecte care necesitau atenție sau atenție imediată între 2019 și momentul falimentului, și totuși niciuna dintre aceste constatări de supraveghere nu a cerut băncii să își abordeze riscurile financiare esențiale. Cu alte cuvinte, o organizație de supraveghere poate fi extrem de ocupată și totuși să nu se concentreze suficient pe riscurile care contează cel mai mult. Ea poate emite numeroase constatări, poate cere firmelor să dedice timp și resurse semnificative remedierii unor probleme de proces mai puțin importante și poate aloca resurse enorme guvernanței și proceselor, eșuând în același timp să impună acțiuni asupra vulnerabilităților cele mai capabile să amenințe existența instituției.

Prioritizarea și responsabilitatea în supraveghere
O cultură de supraveghere bazată pe acțiunea la timp trebuie să fie însoțită și de roluri și responsabilități clare, astfel încât supraveghetorii să fie împuterniciți să acționeze. Evaluarea independentă descrie incertitudinea din cadrul Sistemului Rezervei Federale privind drepturile de decizie și lipsa de responsabilitate la nivelul întregului sistem de supraveghere. În structura noastră, grupuri diferite identificau riscurile, de la multe altele se aștepta să își dea acordul, și totuși nicio persoană nu își asuma în mod clar obligația de a ajunge la o decizie și de a impulsiona acțiunea.

O organizație de supraveghere modernă are nevoie de răspunsuri clare la întrebările de bază: cine deține decizia de a merge mai departe? Cine are autoritatea de a acționa? Cine este responsabil să se asigure că un risc semnificativ este abordat? Iar atunci când diferite părți ale organizației nu sunt de acord, cine are responsabilitatea de a soluționa acel dezacord și de a continua să împingă lucrurile înainte?

Organizațiile de supraveghere moderne se bazează tot mai mult pe monitorizare, pe echipe de specialiști și pe analiza datelor, care ne permit să identificăm tipare la nivelul mai multor instituții. Aceste capacități sunt extrem de valoroase. Dar identificarea unui risc contează numai dacă există o cale clară de la informație la judecată și de la judecată la acțiune.

De aceea, noi, cei din Sistemul Rezervei Federale, analizăm modalități de a ne consolida cadrul decizional de supraveghere pentru a asigura

• o alocare mai directă a responsabilității, autorității și răspunderii între personalul Consiliului și cel al Băncilor Rezervei Federale;
• drepturi de decizie clare pentru examinatori și pentru conducerea supravegherii; și
• canale directe de escaladare de la echipele de examinare către conducerea superioară a supravegherii.

În toamna anului 2025, Consiliul a publicat o Declarație privind principiile operaționale de supraveghere, care enunță clar așteptările noastre cu privire la modul în care supraveghetorii ar trebui să exercite supravegherea. Am rafinat aceste principii, cel mai recent pentru a încorpora lecțiile desprinse din evaluarea independentă a tensiunilor bancare din 2023. Publicarea acestor principii îmbunătățește și mai mult transparența și responsabilitatea supravegherii. Ele reorientează eforturile de supraveghere către ceea ce contează cel mai mult: identificarea timpurie a riscurilor semnificative, exercitarea unei judecăți de supraveghere solide și o gamă largă de instrumente de supraveghere care să permită acțiuni prompte și proporționale pentru abordarea riscurilor semnificative înainte ca acestea să amenințe siguranța și soliditatea unei instituții sau stabilitatea sistemului financiar.

Implicații internaționale și proporționalitate
Beneficiile eforturilor noastre de modernizare a supravegherii nu se limitează la Rezerva Federală. Ele au implicații mult dincolo de Statele Unite. Reformele noastre și lecțiile desprinse din evaluarea independentă sunt la fel de aplicabile supraveghetorilor din întreaga lume. În calitate de președintă a Comitetului permanent al FSB pentru cooperare în materie de supraveghere și reglementare, am colaborat cu numeroase jurisdicții membre pentru a promova agenda FSB de modernizare a reglementării și supravegherii. Programul de lucru al FSB pentru 2026 reflectă faptul că și țările din întreaga lume evaluează dacă cadrele de reglementare și de supraveghere rămân bine adaptate sistemelor financiare viitoare.

Există teme comune importante în această activitate. Modernizarea nu înseamnă a face mai puțin. Înseamnă a prioritiza mai eficient lucrurile care contează cel mai mult. Aceasta include concentrarea pe riscurile semnificative, ajustarea corespunzătoare a intensității supravegherii, reconsiderarea periodică a proceselor care s-au acumulat în timp, pentru a ne asigura că sunt în continuare adecvate scopului, și asigurarea clarității, astfel încât supraveghetorii să poată lua decizii suficient de rapid pentru a face o diferență.

Ajustarea proporțională sau proporționalitatea nu înseamnă o supraveghere mai slabă. Înseamnă direcționarea atenției supraveghetorilor către riscurile cele mai semnificative, având în vedere dimensiunea, complexitatea, activitățile, modelul de afaceri, interconectarea și impactul potențial al instituției asupra stabilității financiare. O bancă comunitară care desfășoară activități convenționale de creditare și de atragere de depozite nu necesită aceeași abordare de supraveghere ca o instituție activă la nivel global, implicată în tranzacții complexe și în activități transfrontaliere.

Scopul prioritizării este de a distinge problemele care sunt cu adevărat capabile să amenințe siguranța și soliditatea de aspectele care pot merita atenție, dar nu prezintă același grad de risc financiar. Această distincție necesită judecată de supraveghere. Iar judecata presupune inevitabil a face alegeri. O organizație de supraveghere care tratează fiecare problemă ca fiind la fel de importantă va tinde să acorde o atenție substanțială aspectelor cel mai ușor de documentat, de măsurat și de urmărit, lăsând alte riscuri, care necesită sinteză, experiență și o judecată aprofundată, să primească mai puțină atenție decât merită. Obiectivul nu ar trebui să fie maximizarea numărului de constatări emise. Ar trebui să fie identificarea riscurilor care contează cel mai mult și abordarea lor cât timp mai există timp pentru a schimba traiectoria.

Organismele internaționale, inclusiv BCBS și FSB, pot ajuta cel mai mult în acest efort de modernizare a supravegherii concentrându-se pe mandatele lor de bază și rămânând ghidate de dovezi și de date. Ele ar trebui să acorde prioritate activității în domeniile care contează cel mai mult — aspectele legate de siguranță și soliditate, precum și de stabilitatea financiară.

Lecții internaționale desprinse
Evaluarea independentă a SVB arată că organismele internaționale de standardizare, inclusiv BCBS și FSB, s-au bazat fără rezerve pe rapoarte incomplete, întocmite rapid și la scurt timp după falimentul SVB. Evaluarea independentă a constatat că atât BCBS, cât și FSB au preluat formulări aproape textual din alte rapoarte publicate în Statele Unite, care nu se bazau pe informații complete sau exacte. Evaluarea independentă a stabilit că aceste rapoarte ale BCBS și FSB au repetat, în general, afirmațiile existente din alte rapoarte, în loc să verifice independent informațiile sau să extindă baza de dovezi oferită în sprijinul lor.

Drept urmare, pretinsele lecții desprinse, prezentate în raportul din aprilie 2023 al vicepreședintelui de atunci Barr, au fost inițial folosite pentru a justifica lucrări suplimentare de reglementare, inclusiv la BCBS și FSB. Acele lucrări au fost viciate în mod intrinsec, deoarece s-au bazat pe constatările incomplete și eronate ale raportului inițial, nu pe o analiză mai amplă, precum cea oferită de evaluarea independentă. Acum, beneficiind de dovezi și de o analiză mai cuprinzătoare, putem vedea că lucrările organismelor internaționale bazate pe rezultatele anterioare nu au fost justificate.

Mandatul BCBS este de a consolida practicile de reglementare și de supraveghere la nivel mondial, cu scopul de a întări stabilitatea financiară.³ În mod similar, FSB a fost înființat pentru a coordona și a promova politici eficace de reglementare, de supraveghere și alte politici din sectorul financiar, în interesul stabilității financiare globale.⁴ Pentru a-și menține credibilitatea, aceste instituții trebuie să își dubleze concentrarea asupra riscurilor semnificative — cele care afectează siguranța și soliditatea sau stabilitatea financiară — evitând în același timp activitățile mai puțin valoroase, care direcționează greșit resursele către priorități mai puțin valoroase.

Aceste instituții trebuie, de asemenea, să caute să valideze datele și analizele pe care se bazează standardele și reglementările internaționale. Simpla acceptare a datelor și a analizelor fără o validare riguroasă riscă să construiască standarde internaționale pe fundații viciate, subminând potențial atât eficacitatea reglementărilor, cât și credibilitatea acestor instituții esențiale.

Reorientarea acțiunii către problemele cu prejudicii semnificative va permite acestor instituții să rămână fidele mandatelor lor de bază și să servească unui scop mai valoros în promovarea modernizării supravegherii.

Concluzie
Pe măsură ce continuăm să modernizăm supravegherea și reglementarea la Rezerva Federală și pe măsură ce lucrăm cu colegii noștri internaționali, prin FSB și BCBS, la modernizare, trebuie să avem umilința de a reevalua continuu eficacitatea propriilor noastre procese de supraveghere. Ar trebui să continuăm să evaluăm cum ne asigurăm că eforturile noastre de supraveghere țin pasul cu un ecosistem în schimbare rapidă. De exemplu, cum ne organizăm oamenii pentru a aloca autoritatea și a prioritiza riscurile? Cum ajustăm intensitatea supravegherii și cum ne echipăm personalul pentru a trece rapid de la identificarea unei vulnerabilități semnificative la luarea măsurilor adecvate?

Sistemul financiar va continua să evolueze rapid. Instituțiile noastre de supraveghere trebuie să evolueze odată cu el. O măsură esențială a reușitei acestei modernizări va fi dacă supraveghetorii sunt capabili să identifice riscurile care contează și să acționeze decisiv în momentul în care acțiunile lor pot avea cel mai mare impact.

Vă mulțumesc.

---

1. Opiniile exprimate aici îmi aparțin și nu sunt în mod necesar cele ale colegilor mei din Consiliul Rezervei Federale sau din Comitetul Federal pentru Operațiuni de Piață Deschisă. Înapoi la text

2. Economic Growth, Regulatory Relief, and Consumer Protection Act din 2018. Înapoi la text

3. A se vedea carta BCBS, disponibilă pe site-ul Băncii Reglementelor Internaționale la https://www.bis.org/committees/bcbs/charter. Înapoi la text

4. A se vedea carta FSB, disponibilă pe site-ul FSB la https://www.fsb.org/uploads/r_090925d.pdf. Înapoi la text